Monica Tatoiu

O carte ce te deschide spre tine

monica — Tue, 27 Nov 2007 22:35:45 +0000

“Aceia care considera lumea rea ,urata sau dezordonata se inseala ,fiindca nu vad decat detaliile,fara sa ajunga la intelegerea intregului”(traducere din Aristotel in cartea lui Luc Ferry,Invata sa traiesti. editura Curtea Veche) Oare nu asta facem zilnic,noi aceia ce ne revoltam accesand informatia virtuala, acceptand secventa ca esenta a existentei in loc sa cautam intelepciunea ce deriva din conoasterea neintermediata rezultata din contemplarea armoniei care defineste lumea .

” Trebuie sa te obisnuiesti sa verifici intotdeauna personal,daca ceea ce ti se spune e sau nu adevarat .Pentru asta e nevoie sa citesti cat mai curand textele originale,fara sa te multumesti doar cu niste “comentarii”"( facute de altii )

Cursul viselor noastre

monica — Tue, 27 Nov 2007 22:22:28 +0000

De mai mult de un an de zile, intarirea leului ne-a adus, noua, importatorilor, strangeri de mana si diplome de la HQ-urile din vestul Europei. Too good to be true! Prin vara, am fost asaltati de cereri, mai mult sau mai putin imperative, de schimbare a contractelor de inchiriere sau servicii din Euro in RON. Leul s-a stabilizat, economia creste, moneda locala trebuie sa se regaseasca, logic, in venituri si cheltuieli.

Nu va ascund ca am semnat toate noile contracte cu aceeasi placere cu care am acceptat contractele de inchiriere pe un an cu drepturile de renegociere an de an, la preturile pietei.

De ce oare? Pentru ca, prin natura business-ului, sunt in contact direct cu consumatorul si prefer un pahar de vin bun (nesanatos, dupa unii) in loc de apa rece. Eu ma intreb: cand vor incepe sa vina cererile in sens invers, de schimbare in Euro? Pentru ca eu nu lucrez prin intermediari care stiu sa pregateasca impachetari frumoase pentru statistici modelate in birouri elegante, de unde infrastructura Romaniei se vede blurat prin geamurile ce nu se deschid niciodata, incarcate de praful si murdaria unor metropole ce se autointituleaza cu emfaza “europene“.

Salariile au crescut cu 10% peste ritmul de crestere a productivitatii in anul pe care, in curand, il vom incheia. Relaxarea creditului de consum a generat o crestere, doar in acest an, cu 80% a indatorarii in euro a salariatului din Romania (procent susceptibil de a se micsora, dupa ultimele alunecari ale leului spre praguri mai realiste). Proportional cu indatorarea, a crescut si costul pe m.p. al locuintelor achizitionate in regim de credit. Creditele acordate de banci, doar in acest an, populatiei si companiilor se ridica la 12 miliarde de euro. Sectorul constructiilor a inregistrat cea mai mare crestere. Ca sa te imbogatesti repede trebuie, neaparat, sa investesti in proiecte imobiliare. Trendy! Explozia consumului, nesustinuta de o crestere a competitivitatii in productie si servicii, limiteaza utilizarea instrumentelor monetare cu care BNR ne-a tinut in frau pana acum. Inflatia incepe sa se foiasca nervos, alimentata de asteptarile celor ce isi negociaza salariile din 2008, sindicatele chiar visand la tipografiile ce, in comunism, tipareau bani in loc de carti.

Romania traieste, prin toti porii, intr-un prezent colorat si zgomotos ce alimenteaza visele, dupa modelul reclamelor care se termina cu “indrazneste mai mult” sau “banii trebuie sa fie ultimul lucru la care te gandesti cand iti doresti ceva”.

Iata ca, in luna noiembrie, costurile s-au micsorat simtitor fara vreo stralucita strategie de optimizare. Duduitul economiei, masurat in decibelii produsi de betonierele ce ne alimenteaza cosmarul deplasarilor in “urbanul” nostru, a inceput sa semene cu sunetul ceainicului uitat pe foc. Ratele creditelor din vara, platite in noiembrie, cand leul s-a comportat ca sufleul uitat in timpul unei telenovele, au alimentat cresterea sumelor restante la banci in procente nelinistitoare.

Privim cu speranta catre romanii de afara, ce ar trebui sa vina acasa de sarbatori (de voie sau de nevoie), si cu teama catre dirigintele BNR ce se pregateste sa puna notele la purtare pe acest an. Nemtii nu mai vor sa auda de muncitorii romani si polonezi, despre care spun ca sunt infideli si indisciplinati. Barilul de petrol a inceput sa se masoare in trei cifre, iar Kosovo, la doi pasi de noi, isi va declara unilateral independenta. Anul porcului se apropie de sfarsit. Nici macar sa-l sacrificam nu putem, dupa cum ne este obiceiul. 2008 se anunta un an interesant, benefic pentru aceia care, precum “Lahde Capital”, nu s-au lasat furati de mirajul obligatiunilor ipotecare. Am vazut, in ’90, stafiile constructiilor megalomanice ale lui Ceausescu. Am vazut, in Brazilia, in timpul crizei din ’98, orasele neterminate, parasite de investitori, de la granita cu Argentina si Paraguay. Ar fi trist ca, pe langa strazi bolnave de celulita, sa mai populam orasele noastre cu cladiri neterminate si sinistre, cum sunt cele de pe Nordului, colt cu Nicolae Caranfil.

Demisii neonora(n)te

monica — Tue, 27 Nov 2007 22:10:28 +0000

Inca odata promisiunile de demisie nu sunt onorate precum tot ceea ce impaneaza platformele electorale . Am avut dreptate CVT n-a demisonat. Cine ramane ultimul stinge lumina!Daca intre timp nu cade curentul si se stinge singura

“Cand esti la Roma, poarta-te ca romanii!”

monica — Fri, 23 Nov 2007 12:26:53 +0000

O problema demult rezolvata:Despre tigani s-a discutat zilele acestea pana la saturatie. Ceea ce este interesant – singurul lucru cu adevarat interesant – este ca nu exista solutii la problemele ridicate si supuse dezbaterilor. Chiar asa sa fie? In primul rand, toata lumea se indigneaza de similitudinea “roman” – “rrom”. In Romania, Guvernul Ciorbea a considerat ca este discriminatoriu termenul de “tigan”, introducand in limbajul official pe cel de “rrom”. Inca de pe atunci ma framanta o intrebare: germanii discrimineaza aceasta etnie numindu-i zigoinen – termenul a fost preluat de mai multe limbi, precum italiana ;I romana – sau poate spaniolii si francezii cu gitane, ori englezii cu gipsy? Sigur ca nu! Raspunsul se afla chiar in numele de german. Fie ca in propria limba se numesc deutsch, neederlanden, soumi ori rroma, popoarele respective, in limba romana, sunt denumite german, olandez, finlandez sau tigan. Faptul ca german a capatat conotatii positive – seriozitate germana, punctualitate germana, calitate germana – si cel de tigan nu, este dincolo de vointa asumata a majoritatii. Mai mult, termenul de neamt a fost preluat in romana din rusa, unde insemna de neinteles. Cu toate acestea, nemtii nu sunt discriminati prin folosirea acestei denumiri. Intrebati-va, fiecare, daca vedeti vreo diferenta intrinseca de valorizare intre termenul de tigan si cel de rrom si transmite-ti-mi, va rog, concluzia si argumentele pe care va intemeiati. Voi folosi in continuare termenul de rromi pentru a nu tensiona argumentatia cu aspecte de limbaj, desi cel de tigan este, in opinia mea, cel correct, cel validat traditional sic cel care nu prejudiciaza decat orgoliile unor ong-isti avizi de finantari lejere. Din alt punct de vedere, propun ca tema relatia dintre majoritate si minoritate. Natiunea este formata dintr-o majoritate si mai multe minoritati. In general, etnicitatea majoritara suprapune majoritatile culturale, rasiale, sexuale etc. Identitatea personala, ce include identitatea majoritara sau minoritara, dupa caz, reprezinta esenta libertatii individuale. De aceea e simplu, problema libertatii fiind amplu dezbatuta in toate epocile; limitele identitatii minoritare sunt limitele libertatii. Ele nu trebuie sa vatame libertatea altuia si nici sa aduca atingere valorilor general promovate, recunoscute si aparate de catre societate si, datorita componentei statale a natiunii, de catre stat.Din acest motiv, NU trebuie permise obiceiurile maritale rrome referitoare la minori si la inlocuirea consimtamantului sotilor cu cel al capilor familiilor acestora ori promovarea valorilor ce inferiorizeaza femeile.Astfel, esecul integrarii minoritatilor in sfera valorilor sociale statale reprezinta un esec al intregii natiuni, consecintele fiind suportate si de majoritate si de minoritatea respectiva dar si de celelalte minoritati. Toata natiunea trage ponoasele rromilor in Italia pentru ca ei sunt, ca si noi, parte a natiunii noastre. Cei care neaga aceasta evidenta trebuie sa nege evidenta efectului, anume ca italienii ne-au bagat la gramada, indifferent de etnicitatea noastra, in razbunarea lor ilegala si Barbara.Vorbeam, in debutul materialului, despre solutii. Solutia este delimitarea continutului identitatii minoritare si suprimarea ferma a inadvertentelor ce exced acestui continut fata de cultura majoritara. Identitatea minoritara fiind exceptia, continutul ei nu poate fi decat explicit si precizat limitativ, sub forma drepturilor subiective ce apartin doar persoanelor minoritare in raport cu drepturile majoritarilor.Totusi, in material drepturilor identitare, excesul de limitare este pur si simplu Nazism. De aceea, nu trebuie manifestat nici un fel de entuziasm in acest sens, conturarea limitelor identitatii minoritare trebuind stability la nivel macro, global si/sau regional, intr-un interval rezonabil de timp, pentru a nu suprima dezbaterile si pentru a nu crea socuri sociale inutile. Prin urmare, problema rroma nu poate fi tratata doar la nivel national si nu poate fi tratata singular, spre exemplu separata de problema musulmana europeana: si rromii si magrebienii se confrunta cu situatii similare si exemplele pot continua.Dar, in incheiere, se intreaba totusi si altcineva de ce decretul-lege italian, criticat si ultracriticat, inclusiv de Parlamentul European, nu a fost atacat in justitia italiana ca neconstitutional ? Curtea Constitutionala a Italiei ar decide previzibil desfiintarea clauzelor barbare ale decretului respectiv. Si actiunea o poate introduce orice cetatean roman amenintat cu expulzarea si orice ONG si, stiti ce? Chiar si autoritatile romane! Ca si in cazul taxei de prima inmatriculare, ca si in cazul Teo Peter, avem o noua exemplificare a atitudinii de sclavi.

Coruptia,minoritatile ce nu respecta legile majoritatii si banii negrii.

monica — Mon, 19 Nov 2007 16:39:26 +0000

Orice activitate implica costuri. In consecinta, orice activitate are nevoie de finantare. Un proiect, oricat de frumos si benefic pentru societate ar fi, are nevoie de finantare. Banii produc actiune, iar actiunea, cateodata, produce bani. Daca plec de la aceste axiome este clar ca economicul determina politicul. Partidele politice, parlamentul, institutia prezidentiala, guvernul, puterea judecatoreasca trebuie finantate pentru a functiona. Este aceeasi nevoie de resurse in politica dupa cum este nevoie si in organizatiile non-guvernamentale. In orice domeniu, cererea de resurse este mai mare decat oferta. Competitia pentru aceste resurse are nevoie de un arbitru, asa cum se intampla in orice competitie. Daca arbitrul este coruptibil, victoria sau infrangerea sunt puse sub semnul intrebarii. Un sistem este corupt (stricat) daca mecanismul nu mai functioneaza dupa cum a fost programat. Spunem ca politicienii sunt corupti. Nu avem incredere in partidele politice. De ce intra oamenii in politica? Pentru a lucra ,voluntar, in beneficiul semenilor lor! Cine mai poate crede in acesta afirmatie cand fiecare dintre noi ne luptam cu greu sa supravietuim intr-o competitie acerba pentru resurse tot mai putine? Pe de alta parte, fara partide politice, fara ideologie ce consistenta mai are notiunea de democratie? De ce Ana sau Ion ar lucra pentru Maria sau Gheorghe fara sa primeasca nimic in schimb pentru sine? Mai ales ca vorbim despre o tara in care voluntariatul este o notiune la fel de virtuala precum intorsul obrazului dupa o palma. Este Romania diferita de alte tari din spatiile in care recent s-a integrat, teoretic? La fel de teoretic, NU! Practic, insa, diferenta o reprezinta calitatea relatiei dintre cetatean si lege intermediata de puterea judecatoreasca. O tara in care legea este prizoniera copertilor si respectarea ei este o exceptie si nu o regula, iar autoritatea arbitru nu se exercita este o tara in care banii negri - banii fara identitate - circula fara a fi cenzurati. Banii negri alimenteaza scurtcircuitele in procesele economice. Mai mult decat atat, aceiasi bani alimenteaza si disfunctionalitatile autoritatii de monitorizare - arbitrul - accelerand vulnerabilitatea proceselor in ansamblul lor.

Grupurile de indivizi ce nu se supun legilor majoritatii, legi ce, teoretic, au fost construite pentru a gestioana relatiile dintre membrii societatii, accentueaza vulnerabilitatile statului de drept. Drepturile omului sunt strans legate de responsabilitatile sale. Daca un om nu respecta o anumita lege si, in apararea sa, se prevaleaza de un drept statuat intr-un calup de reglementari legate logic intre ele, din care incalca una sau mai multe, genereaza “coruptia” intregului sistem.

Drepturile omului au fost construite in contextul unor responsabilitati. Scoaterea din context a unui element modifica radical tot esafodajul. Asa cum o poate face scoaterea unei fraze dintr-o alocutiune si mutarea acesteia in alta. Se modifica fundamental mesajul.

O prima concluzie ar fi ca, atunci cand nu respecti o regula ce defineste apartenenta la un grup, pierzi drepturile ce ti le ofera calitatea de mebru al acelui grup.

Scoala este obligatorie pana in clasa a 10-a. Statul este dispus sa plateasca pentru instructia ta. Daca alegi sa nu beneficiezi de acesta oportunitate este alegerea ta dar, logic, ca urmare a acestei decizii liber asumate ar trebui sa pierzi anumite drepturi ce sunt strans legate de mersul la scoala. De exemplu, dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice unde te intersectezi cu semenii tai si, prin lipsa de cunostinte ce, in mod normal le acumulezi in scoala, ai putea sa le provoci pierderi.

Casatoria este un act ce implica asumarea responsabilitatii procrearii. Implicatiile economice ale casatoriei au condus la reglementari. Daca nu sunt respectate, sunt afectate drepturile copiilor ce rezulta in urma acestei casatorii. Minoritatile ce nu se supun reglementarilor legiferate de majoritate conduc la “coruptia” sistemului, la costuri sociale pe care tot majoritatea are obligatia si resursele pentru a le finanta.

De ce sa fie obligata o majoritate, ce doreste sa investeasca in cresterea calitatii vietii membrilor grupului ce o defineste, sa plateasca pentru incapatanarea cu care o minoritate, ce incalca cu buna stiinta contractul traiului in comun si impiedica progresul grupului, in numele unor drepturi asumate, fara asumarea responsabilitatilor subordonate acestora?

Criza din Italia este doar un exemplu ce verifica aceasta teorie. Centrul Timisoarei este o poveste cu acelasi ikez!

Votul uninominal in varianta neconstitutionala. Asul din maneca presedintelui.

monica — Fri, 16 Nov 2007 11:06:58 +0000

Uninominalul lui Tăriceanu

1. Numărul total de deputaţi se stabileşte împărţind numărul total al persoanelor cu drept de vot la 79.ooo, iar al senatorilor, la 170.ooo. Aceste numere – 79.000 şi 170.000 – reprezintă NORMA DE REPREZENTARE. Vom avea, deci, un deputat la 79.ooo de persoane cu drept de vot si un senator la 170.000. 2. Alegerile se desfăşoară în circumscripţii electorale, în total 43: 41 de circumscripţii judeţene, 1 a Bucureştiului şi 1 pentru românii din străinătate. 3. Circumscripţiile se împart în colegii electorale. Numărul de colegii se stabileste împartind numarul de persoane cu drept de vot din circumscripţie la dublul normei de reprezentare. Vom avea, deci, în circumscripţii, un anumit numar de colegii pentru deputati si unul pentru senatori. S-a stabilit un sistem astfel incat, teritorial, pe cat posibil, colegiile să se suprapuna, astfel încât să se evite ca un colegiu de deputati să se afle pe teritoriul a mai multor colegii senatoriale. Spre ex., în Bureşti vor fi 13 colegii de deputaţi şi 6 de senatori. 4. Prin urmare, pentru jumătate din mandatele de parlamentari, vor fi stabilite colegii. Fiecare partid va participa, în colegii, doar cu un singur candidat pe colegiu. La alegeri pot participa şi candidaţi independenţi, astfel că cei ce participă sunt denumiţi de lege competitori electorali. Pentru a avea acces la competitia electorală trebuie să se depună o listă de semnături de susţinere – cu nume, prenume, serie şi număr de buletin, CNP şi semnătură, pentru verificare a realităţii listei – şi o garanţie financiară, care se restituie după alegeri, dacă acel competitor a luat cel puţin 2% din voturi. Dacă nu, nu! 5. Alegerile se vor desfăşura într-un singur tur, iar repartizarea mandatelor se va face în trei etape, astfel: a. Prima fază – pe colegiu. E vot direct.Cei care vor obţinut majoritatea voturilor din colegiu iar partidul lor a atins pragul electoral de 5% pe ţară, câştigă mandatul. Competitorul independent câştigă doar dacă a obţinut jumătate plus unu din voturi. Deci, un candidat al unui partid poate câştiga un colegiu unde a fost primul dar a luat 30%, retul voturilor fiind fragmentate sau lumea nu s+a prezentat şi altul poate pierde în alt colegiu cu 49%.Prin excepţie de la pragul electoral, se dau mandate celor care au câştigat cel putin 4 colegii de deputati si – deci cumulativ – 2 de senatori. b. A doua etapă se produce la nivelul circumscripţiei. E vot direct prin redistribuire.Acum se strâng toate voturile exprimate valabil, pentru cei care au depăşit pragul sau independenţii aleşi, şi se împarte la câţi deputaţi şi senatori ar reveni circumscripţiei după poporul cu drept de vot locuitor acolo, rezultatul fiind coeficientul circumscripţiei. Spre exemplu, dacă au votat valabil 57% din alegători dar pentru competitori ce au atins pragul electoral si candidaţi independenţi ce au obţinut jumătate plus unu din voturile colegiului au votat doar 30%, coeficientul circumscripţiei este de 30% din mandatele ce i-ar fi revenit. Oricum coeficientul e mai mare decât numărul de mandate obţinute, deoarece se adună şi voturile candidaţilor partidelor ce au obţinut pragul din colegiile în care aceştia au pierdut. La coeficient nu se iau în seamă voturile candidaţilor care au pierdut dar fac parte din partide ce au primit mandate pe excepţie, adică au luat cel puţin 4 deputati + 2 senatori.La biroul electoral de circumscripţie se face o listă cu cei care au participat la alegeri din partide care au obţinut pragul dar au pierdut în colegii, în ordinea numărului de voturi, deci nu a procentului obţinut în colegiu. Nu intra, deci, candidaţii independenţi pierzători sau ai partidelor intrate pe excepţie.De pe lista asta, în ordinea voturilor, se dau atâtea mandate cât e coeficientul circumscripţiei.În cazul egalităţii de scor între partide, câştigă mandatul candidatul celui care a câştigat mai multe colegii în acea circumscripţie şi, dacă şi aici e egalitate, se trage la sorţi, ceea ce e uşor neconstituţional dar a mai existat şi la votul pe listă. c. Faza a treia e la nivel naţional. Nu mai e vot direct, se încalcă art. 62 alin. (1) din Constituţie,Biroul Electoral Central (B.E.C.), face o listă cu candidaţii din partidele ce au luat pragul – doar ele – şi care au fost bătuţi în colegii şi nu au luat mandate nici în prima fază şi nici în a doua. Ordinea pe listă e în funcţie de scorul obţinut la alegeri. O numim prima listă.La B.E.C. partidele mai depun liste naţionale suplimentare, pe care nu le votează nimeni, în ordinea pe care o vor partidele. Listele sunt afişate pe pereţii secţiilor de votare dar, repet, nu sunt supuse votului direct, cum e în sistemul actual de listă, ceea ce e neconstituţional. O numim a doua listă.Partidele care au luat pragul – doar ele – primesc restul de mandate, proporţional cu scorul obţinut la alegeri. Ex.: un partid a obţinut 7% naţional, 7% din mandatele rămase revin candidaţilor săi, în ordinea primei liste.Dacă toţi candidaţii săi au primit mandate şi mai trebuie să primească, se dau celor de pe a doua listă, ceea ce e neconstituţional. 6. Minorităţile naţionale, potrivit art. 62 alin. (2) din Constituţie, au dreptul la un mandat de deputat fiecare. Acestea se dau peste numărul de mandate calculate pe baza normei de reprezentare, dacă un candidat al acestora obţine cel puţin 2% din voturile cu care, în medie, s-a câştigat un mandat de deputat. Numărul e comunicat, după numărătoarea voturilor, de Comisia Naţională de statistică.