Monica Tatoiu

O problema demult rezolvata:Despre tigani s-a discutat zilele acestea pana la saturatie. Ceea ce este interesant – singurul lucru cu adevarat interesant – este ca nu exista solutii la problemele ridicate si supuse dezbaterilor.          Chiar asa sa fie?          In primul rand, toata lumea se indigneaza de similitudinea “roman” – “rrom”. In Romania, Guvernul Ciorbea a considerat ca este discriminatoriu termenul de “tigan”, introducand in limbajul official pe cel de “rrom”.          Inca de pe atunci ma framanta o intrebare: germanii discrimineaza aceasta etnie numindu-i zigoinen – termenul a fost preluat de mai multe limbi, precum italiana ;I romana – sau poate spaniolii si francezii cu gitane, ori englezii cu gipsy? Sigur ca nu! Raspunsul se afla chiar in numele de german. Fie ca in propria limba se numesc deutsch, neederlanden, soumi ori rroma, popoarele respective, in limba romana, sunt denumite german, olandez, finlandez sau tigan. Faptul ca german a capatat conotatii positive – seriozitate germana, punctualitate germana, calitate germana – si cel de tigan nu, este dincolo de vointa asumata a majoritatii.          Mai mult, termenul de neamt a fost preluat in romana din rusa, unde insemna de neinteles. Cu toate acestea, nemtii nu sunt discriminati prin folosirea acestei denumiri.          Intrebati-va, fiecare, daca vedeti vreo diferenta intrinseca de valorizare intre termenul de tigan si cel de rrom si transmite-ti-mi, va rog, concluzia si argumentele pe care va intemeiati.          Voi folosi in continuare termenul de rromi pentru a nu tensiona argumentatia cu aspecte de limbaj, desi cel de tigan este, in opinia mea, cel correct, cel validat traditional sic cel care nu prejudiciaza decat orgoliile unor ong-isti avizi de finantari lejere.          Din alt punct de vedere, propun ca tema relatia dintre majoritate si minoritate.          Natiunea este formata dintr-o majoritate si mai multe minoritati. In general, etnicitatea majoritara suprapune majoritatile culturale, rasiale, sexuale etc.          Identitatea personala, ce include identitatea majoritara sau minoritara, dupa caz, reprezinta esenta libertatii individuale. De aceea e simplu, problema libertatii fiind amplu dezbatuta in toate epocile; limitele identitatii minoritare sunt limitele libertatii. Ele nu trebuie sa vatame libertatea altuia si nici sa aduca atingere valorilor general promovate, recunoscute si aparate de catre societate si, datorita componentei statale a natiunii, de catre stat.Din acest motiv, NU trebuie permise obiceiurile maritale rrome referitoare la minori si la inlocuirea consimtamantului sotilor cu cel al capilor familiilor acestora ori promovarea valorilor ce inferiorizeaza femeile.Astfel, esecul integrarii minoritatilor in sfera valorilor sociale statale reprezinta un esec al intregii natiuni, consecintele fiind suportate si de majoritate si de minoritatea respectiva dar si de celelalte minoritati. Toata natiunea trage ponoasele rromilor in Italia pentru ca ei sunt, ca si noi, parte a natiunii noastre. Cei care neaga aceasta evidenta trebuie sa nege evidenta efectului, anume ca italienii ne-au bagat la gramada, indifferent de etnicitatea noastra, in razbunarea lor ilegala si Barbara.Vorbeam, in debutul materialului, despre solutii. Solutia este delimitarea continutului identitatii minoritare si suprimarea ferma a inadvertentelor ce exced acestui continut fata de cultura majoritara. Identitatea minoritara fiind exceptia, continutul ei nu poate fi decat explicit si precizat limitativ, sub forma drepturilor subiective ce apartin doar persoanelor minoritare in raport cu drepturile majoritarilor.Totusi, in material drepturilor identitare, excesul de limitare este pur si simplu Nazism. De aceea, nu trebuie manifestat nici un fel de entuziasm in acest sens, conturarea limitelor identitatii minoritare trebuind stability la nivel macro, global si/sau regional, intr-un interval rezonabil de timp, pentru a nu suprima dezbaterile si pentru a nu crea socuri sociale inutile. Prin urmare, problema rroma nu poate fi tratata doar la nivel national si nu poate fi tratata singular, spre exemplu separata de problema musulmana europeana: si rromii si magrebienii se confrunta cu situatii similare si exemplele pot continua.Dar, in incheiere, se intreaba totusi si altcineva de ce decretul-lege italian, criticat si ultracriticat, inclusiv de Parlamentul European, nu a fost atacat in justitia italiana ca neconstitutional ? Curtea Constitutionala a Italiei ar decide previzibil desfiintarea clauzelor barbare ale decretului respectiv. Si actiunea o poate introduce orice cetatean roman amenintat cu expulzarea si orice ONG si, stiti ce? Chiar si autoritatile romane! Ca si in cazul taxei de prima inmatriculare, ca si in cazul Teo Peter, avem o noua exemplificare a atitudinii de sclavi.

This entry was posted on Friday, November 23rd, 2007 at 2:26 pm and is filed under Gandesc deci exist/scenarii nascute dintre randuri. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.